Cocon de vie

Cocon de vie, de Constanţa Buzea

Se va trezi în prima zi cu soare

Primăvăratecul cocon de vie

Petrecerea-i va fi cu apă vie

Va fi beţia lui înfloritoare.

Într-un impuls rănit de poezie

Îi va sări pământul la picioare

Mireasma lui, de rugi şi sălcioare

În liniştea ce va părea pustie.

Dar viaţa ta de miere nemuritoare

Cu aurul plutind ca o stafie

Sub coastele a două mari ulcioare

Te va feri de gândul care ŞTIE?

Dacă se sparg, vei spune că te doare,

Dacă le cruţi n-ai nici o bucurie.

Nu râd pentru că nu ştiu să mă joc. Deruta noastră o îngână unii. De propriul glas sunt umiliţi păunii. Mai ...

- Astăzi sunt şi trist, şi plâns, Că dentistul, înainte Să mănânc şi eu de prânz, Mi-a extras, zâmbind, un ...

Ca a nopţii poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas ...

- Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să ...

Obosită rău de tot, Furnicuţa s-a oprit Pe un fir de păpădie Şi un pic a ...

Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă Un suflet ce iubeşte taina ...

Scrise Constanţa Buzeavezi si alte poezii de Constanţa Buzea