Vă mulţumesc

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou

Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,

Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,

Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu

Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine

Efectul formidabil al unui trăznet viu

Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tânăr şi-atât de curajos,

Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,

V-au dat strălimpezime durerile de jos

Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,

Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,

Dar oamenii suportă necazul mai uşor

Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr

Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme

Nevoie e de oameni, “nu de justificări",

Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,

Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,

Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod

Ca-n ’72, ţin minte: “Acum ori niciodată!"

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,

Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,

Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns

Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,

Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune

Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti

Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc

De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,

Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,

De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim

Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,

Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,

Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,

Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte

Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem

Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,

Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,

Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,

Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,

Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,

Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:

Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,

Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,

Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,

Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.